Popas în drumul spre fericire


Poate o imagine să te deprime şi în acelaşi timp să ţi se pară… frumoasă? De ce nu? Pentru că şi tristeţea devine una din calitaţiile care ne fac mai oameni, ea naşte artă prin noi, sădeşte imboldul spre meditare, spre introspecţie şi în cele din urmă ne face mai buni. Există un loc în fiecare din noi , un turn unde ne acundem, de unde observăm lumea cenuşie din jur şi veghem la propria noastră siguranţă. Dacă tristeţea e acel loc, nu ştiu. Un lucru îmi e cert: drumul spre fericire, trece pe aici.
Advertisements

3 thoughts on “Popas în drumul spre fericire

  1. Foarte adevarat ce spui!Tristetea, intr-un mod acentuat, suferinta, este cea cu ajutorul careia iti amintesti ca traesti, ca simti, ca prea multa vreme ai trecut pe langa lucruri atat de frumoase pe care nu le-ai putut observa in graba spre acel sentiment concret de multumire si implinire ce ti-l inchipuiai ca nucleul dorintelor tale!Tristetea e cea care te trezeste la realitate si care te face sa vezi ca fericirea, in cea mai pura forma a sa, se afle in jurul tau, foarte aproape de tine…tot ce trebuie sa faci e sa o lasi sa-ti napadeasca sufletul si gandurile…
    Asa ca…DA…tristetea e drumul spre fericire.
    In acelas timp insa:nu exista scurtaturi catre locurile in care trebuie sa ajungi.

    Like

  2. Și eu cred ca mai mult în atît de puține cuvinte nu se poate spune..bogăție mai mare în atît de multă simplitate nu cred că aș putea exprima. Cred că îmi ești punte între popas și locul spre care tindem cu toții..

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s