Xeroxisme


Romînia e o ţară copiată cu stînga.

Dacă Romînia asta ar fi un om l-aş lua de guler şi l-aş lua la întrebări. Se pare că l-a foarte îndobitocit comunismul. Înainte de 23 august (Trăiască Partidul – Trăiască Romînia Socialistă) eram foarte buni prieteni cu francezii. Mă refer aici la perioada de dinainte de primul război mondial, şi la perioada interbelică. Perioada aia când Bucureştiul era Micul Paris şi se foloseau tot felul de franţuzisme. Adică romînul şi francezul au fost mereu buni prieteni că au temperament asemănător. La revoluţie (care după mine a fost jumătate revoluţie, jumătate LOVITURĂ DE STAT) intelectualii romîni, în mare parte ei, au spus un NU hotărât comunismului. Adică şi-au dat seama că Romînia are un alt drum de urmat. Dar şi-au luat ţeapă. Că pe ţăranul romîn l-a mâncat în cur (scuzaţi expresia) să-l voteze pe Ion. Si oameni buni, nu o dată, nici de două ori! De trei ori! Adică intelectualul iasă în stradă să spună nu comunismului şi ţăranul votează un comunist! Şi încă de 3 (trei) ori!!! Şi încă pe cel mai mare dintre ei!! Nu era mai limpede să ne căutam vechii prieteni, francezii adică, să le cerem ajutorul, sprijinul şi sfatul? Să cerem şi noi ajutorul celor care ştiau cum se face? Dar parcă ţara asta e o piază rea. Tot ce am încercat să copiem din lucrurile bune de la alţii la noi se strică. Democraţia, care trebuia să fie salvarea Romîniei, la noi a fost aia care a îngropat-o. Că s-a aplicat prost. Că nu trebuia lăsat ţăranul să voteze. Dar vorba aia, nici nea Nicu n-a murit… Că am avut ocazia să văd prin 2004 în casa unui bătrân portretul stimabilului Nicu pus frumos pe perete. Şi mai avea pusă şi aşa într-un colţ, în ramă, poza lu ăstalalt, a lu Ion adică…

Începe să devină amuzant. La noi nu se cumpăra cărţi, în Anglia poţi face avere dacă eşti scriitor. La noi fotbalul se face în bătaie de joc, la ei se câştigă milioane. Ei stau la 2 metri de terenul de joc, la noi după 2 rânduri de jandarmi. De ce ne mirăm cînd la noi a fi văzut cu o carte în mână e motiv de a fi batjocorit, a merge la biserică înseamnă a fi încuiat la cap?

Foarte mult din ceea ce este Romînia în momentul de faţă are de-a face cu muzica.

Foarte mult din ceea ce este Romînia în momentul de faţă are de-a face cu faptul ca am pus CULTURA la colţ.

Cel mai mult din ceea ce este Romînia în momentul de faţă are de-a face cu Mass-Media. (Pe asta am copiat-o cel mai prost)

Şi să zici că nu se face tot romînul nesimţit când e condus de nesimţiţi. Să zici că nu se duce Steaua de rîpă când e condusă de becali (pare rău dar numele ăsta nu-l ştiu scrie cu literă mare). Tot ce încearcă romînul să copieze se strică iremediabil. Dar când idolul tinerilor e unul care nici măcar nu ştie să vorbească corect, de ce mă mir? Când ţara e condusă de oameni cu 3 (trei) clase de ce să mai sper că totuşi se va schimba ceva? Nu rămîne decît să privesc înapoi şi să zîmbesc neîncrezător la afirmaţia că, Romînia a fost odată ca niciodată grînarul Europei.

Dar nici istoria nu-mi mai place. Că nu e ea aşa cum o ştim noi. În realitate lui Mihai Viteazul nu i-au tăiat ungurii capul. Mihai Viteazul trăieşte şi acum, pe undeva prin Venezuela…

Ce s-ar mai putea face pentru ţara asta? Vorba aia cu Ţepeş…

Advertisements

7 thoughts on “Xeroxisme

  1. @bujold nu bujlod! 🙂

    Clubul celor care discuta despre situatiune! Imi aduc aminte ca, acum 19 ani si ceva, o tara intreaga ne injura pe cei de la universitate. Incet, incet lucrurile s-au schimbat. Afirmatia mea este doar o constatare. Probabil ca, nu stiu cati ani ai si s-ar putea ca atunci sa nu ai varsta propice pentru ceea ce se intampla, sa fi avut acea constatare mai demult. Eu am citit-o astazi si ma bucur sincer pentru asta. Asa ca, din nou, Wellcome to the club.

    O zi buna.

    Like

  2. imi cer scuze pentru gresala, a fost una de tastare, am inversat literele. Din pacate “situatiunea” cum ii spui tu in tara asta e de asa natura ca singurul lucru pe care cei nemultumiti il pot face, e sa discute. Am eu un post mai vechi despre Eroi in care explic clar ca halul in care a ajuns tara e o batjocura pentru sangele pe care ei l-au varsat, si ca de atunci incoace n-a mai existat nici un erou in tara asta. Eram prea mic ca sa pot vorbi despre Revolutie din propria experienta dar am incercat sa ma documentez si sa nu vorbesc prostii.
    Cert, si cred ca imi dai dreptate, e ca am avut o sansa sa iesim la suprafata dar ne-am furat singuri caciula…
    Ne mai auzim. Ti-am dat bookmark la blog. Te trec azi si in blogroll. Ciudat ca n-am mai intrat pe la tine inca.
    Salutare!

    Like

  3. Sal Dario! Toate astea se întâmplă din cauza unei trăsături a neamului veche de când lumea, a observat-o -de exemplu- C. Rădulescu-Motru încă la începutul seolului 20: lucrurile se întâmplă la suprafaţă şi din comoditate sau nepăsare românului îi ajunge atât. Altfel spus suntem credincioşi dar numai în sensul de bisericoşi. Ne ducem la biserică pentru că aşa e frumos şi pentru că altfel ne vor bârfi ceilalţi. Vrem şi binele nostru şi a ţării dar numai în public, numai cât suntem cu ceilalţi. Vrem dar numai verbal, dacă e de făcut ceva la modul concret atunci să facă alţii şi noi preferăm sa aşteptăm sa vedem cum iasă , dacă e bine atunci încercăm şi noi sa ne asumăm meritul daca e de rău atunci e vina celuilalt. Aşa se face că avem mai mulţi eroi revoluţionari în viaţă decât au fost oameni implicaţi în revoluţie cu adevărat. Iar cei mai mulţi eroi sunt tocmai cei care au stat ascunşi în acele zile.
    Aşa am făcut şi cu revoluţia. Ne-a ieşit, lumea întregă era cu ochii pe noi şi asta ne-a plăcut. Am declarat că facem democraţie şi toţi ne-au aprobat iar nouă ne-a plăcut şi asta. Apoi am pus la conducere vechii comunişti şi am tot aşteptat să se întâmple democraţia. La suprafaţă avem democraţie, la nivel de declaraţie trăim într-o ţara democrată. În realitate, acolo unde s-a luat vopseaua se vede rugina şi tot gunoiul care nu a fost eliminat ci doar acoperit. Pentru ochii şi urechile celorlalţi trăim în democraţie, în realitate noi am inventat cea mai originală şi mai stabilă sclavie. Parlamentarii sau la modul general politicienii, precum şi oamenii de afaceri care s-au îmbogăţit surprinzător de repede sub efectul protectoratului, sunt stăpânii noştri şi nu reprezentanţii noştri. Poporul munceşte pentru ca ei să se plimbe în lumea largă, munceşte pentru ca ei să-şi permită orice le trece prin cap şi munceşte pentru a mânca. Este singurul lucru care a mai rămas omului de rând, în rest toate care ar trebui să existe şi să funcţioneze într-o democraţie există doar la nivel verbal, doar la suprafaţă ca vopseaua pe zid. Avem învăţământ, sistem sanitar şi asigurăi sociale la nivel verbal, motiv pentru a cheltui alţi bani publici în interes personal, dincolo de suprafaţa nu avem nimic. Învăţământul este egal cu zero, sistemul sanitar există dar numai contra cost şi nu este asigurat nimănui doar pentru dările plătite, iar asigurarea sociala există doar pentru a ajuta câţiva protejaţi să le mearga bine. De asta un fost politician sau un judecător ( care a dat sentinţe potrivite şi nu sentinţe corecte) are o pensie mai mare decât au o sută de muncitori. Asta-i România noastră, paradisul trântorilor şi iadul muncitorilor. Ţara asta a ajuns ca un măr cumpărat scump din supermarket. Frumos pe dinafară, putred şi plin de viermi pe dinăuntru.

    Like

  4. @Feri, iti spun sincer ca mi-ar placea sa gasesc un singur lucru macar in ce ai scris cu care sa te contrazic. Din pacate nu pot…

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s