Marea bulgăreală


Nu, nu se anunţă cotonăgeală cu bulgări în parcare la Mall, de iesire la sanie nici nu poate fi vorba. Oricum, spre marea mea fericire se cam duce zăpada şi sper că-i ultima pe iarna asta. Sper doar că o mai ţine frigul până după sesiune cât să mă duc cu Anca să patinăm. Asta ca să nu credeţi că sunt chiar atâta de insensibil încât să nu apreciez frumuseţile iernii.

Oricum postarea asta e despre cu totul altceva. E despre un lucru românesc făcut bulgăreşte şi nu vă imaginaţi ce hibrid poate să iasă din combinaţia asta. N-am avut niciodată nimic cu nimeni şi pe cât posibil am evitat de dragul liniştii să suflu o vorbă chiar şi atunci când se cuvenea să vorbesc.

Am aflat de curând că bunul meu prieten Feri şi-a propus să renunţe să mai publice, motiv câteva clinciuri destul de serioase cu ceva personaje din fandomul românesc de SF. Nimic nou până aici, au mai fost, probabil vor mai fi. Din fericire am avut ocazia să-l cunosc nu doar pe povestitorul Balin Feri ci pe omul care stă în spatele poveştilor. Şi omul acesta e în primul rând unul ce nu se lasă călcat în picioare  cu atât mai mult cu cât are toată dreptatea de partea lui.

Să scrii în românia e ca şi când ai merge la pescuit fără a fi pescar şi spun asta sugerând că e mai mult un hobby şi că de cele mai multe ori fie nu prinzi nimic, fie se întâmplă să prinzi în cârlig vreo cizmă.

E adevărat, sunt pe la noi unii care scriu şi care ar fi mai bine să se lase pentru că n-au nici o legătură cu arta asta. Cu siguranţă Feri nu e printre ei şi personal m-aş simţi lipsit de un drept fără prozele lui deşi ştiu că voi avea acces la ele chiar dacă nu vor fi publicate niciunde.

Ca de obicei, copiem cu stânga tot ce se face pe dincolo apoi colorăm cu carioci româneşti. Şi aici mă refer la minunatul fandom de SF care este atât de plin de experţi cât e SUA de avocaţi. M-am săturat de cunoscători. Într-un fel îl înţeleg pe Feri pentru că hotărârea de a nu mai publica am luat-o şi eu în urmă cu un an şi cam atâta timp am reuşit să mă ţin de ea. Eu nu am simţit nevoia să mă justific iar chestia cea mai tare e că oricum nu a remarcat nimeni că prozele mele lipsesc de mai bine de un an şi nici nu mi s-a simţit lipsa aşa că am ajuns la două concluzii. Fie scriu prea prost pentru a fi ţinut minte, fie m-au citit prea puţini ca să conteze.

Dar într-o ţară în care ziarul libertatea se vinde in 2 milioane jumate de exemplare zilnic şi librăriile fac mai mult risipă de hârtie decât vânzare, de ce să mă mir? Doar experţii în CanCan n-au apărut din senin. E bulgărească treaba, domnilor. Şi e mare.

Advertisements

One thought on “Marea bulgăreală

  1. Ioooi, da! În sfîrșit intru și citesc ceva nou! Nou și fain..E păcat că ai avut motiv să scrii despre asta..adică mai bine nu s-ar întîmpla..
    Sănă!
    P.S: Prin urmare ți-ai schimbat preferințele și ți-ai înlocuit feblețea.. 😦

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s