Ultima muză ce pleacă


Noaptea asta-şi intonează tăcerea cu cele mai sălbatice  note. Frigul năpraznic ce muşcă din ziduri se zvârcoleşte-n ferestre ca o fiară înebunită şi flămândă. Noaptea asta-mi cântă tristeţea cu acorduri de insomnie în timp ce voi înotaţi liniştiţi în banalitatea visărilor voastre.

Iarăşi mă sufocă oraşul cu asfaltul lui rece, pereţii mă strâng într-o îmbrăţişare turbată. Inima îşi cântă încă izolarea în timp ce parfumul tău îmi striveşte obrajii. Ai plecat şi iar mi-e neînţeleasă tăcerea căci am avut nesăbuinţa să-mi amestec timpul cu al vostru, să-mi scriu rândurile vieţii pe caietele voastre prăfuite.

Aveai dreptate, eşti specială, căci eşti ultima muză spre ale cărei cuvinte mi-am plecat urechea, ultima muză ale cărei buze voi fi dorit să le ascult şoptindu-mi, ale cărei cântece mi-ar fi încălzit inexistenţa.

Voi lăsa iarna să-şi îngroape nămeţii în mine, voi lăsa gerul să-şi urle disperarea, ca un lup hăituit de proprii lui demoni.  Noaptea asta îşi intonează tăcerea.

Eşti ultima muză ce-mi pleacă.

Advertisements

3 Replies to “Ultima muză ce pleacă”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s