Exerciţiu de neimaginaţie


LUNI e singura zi în care ar cam trebui şi se mai întâmplă să dau pe la scoală. Nu ştiu cum se face că e şi ziua în care mă pot trezi de dimineaţă fără să trântesc telefonul de podea. La scoală… scoală. Apoi birou, birou, birou. Că pot. Şi-mi place. Foarte rar se întâmplă să servesc vreo cafeluţă în oraş, aşa de rupt monotonia, pentru că divele nu par dispuse să-şi părăsească bârlogul a doua sfântă zi de săptămână. Aşa că las ziua să treacă apoi îmi petrec seara acasă, fie citind, fie stând cu “rost” pe net. În situaţia asta poate să mă sune regina Elisabeta să mă invite la ceai că nu mă mişc din casă.

MARŢI  foarte des mă trezesc cu dureri de cap (aia din piept nu dă bine aşa că nu o amintesc) şi e musai să beau cafea (de care m-am lăsat de fapt -> sunt primul om fără vicii). După rutina de ore ore ore ore la birou foarte des se întâmplă să ies cu divele (niciodată mai puţin de una dar maxim 3, altfel mă apucă ameţeala) la cafea.

Marţi seara aproape fără excepţie gătesc. Mănânc, văd un film, nimic interesant.

MIERCURI e de obicei cea mai nasoală zi din săptămână, lucru constatat după îndelungi cercetări şi constatări care au durat ani. Miercuri e un fel de pisica neagră, vineri 13, duhu’ negativ din lampă şi mai ştiu eu ce alte arătări. Miercuri ies cu o singură divă, în timpul zilei, pentru că n-am voie să o văd după lăsarea întunericului. Diva nu e în nici un caz una dintre celelalte 3 (trei) de marţi cu care mă întâlnesc deodată dar le combin separat. Asta e ceva de genul lumina lunii, luceferiţa dimineţii, aurora polară, etcetera, etcetera. Seara de miercuri e de obicei compromisă din cauza grozavei dive, aşa că mă relaxez cu o cană de ceai, un joc de şah, ceva umbre de jazz ( a cărui adevărată cultură îmi lipseşte cu desăvârşire – aici mă recunosc un simplu farsor).

JOI sunt liber toată ziua, nici o predare aflată în ajun pe mâine, nu tu stat până la 00:30 la birou, nici examen, nici licenţă, nici referate pentru prieteni şi colegi, nimic. Asta e ziua în care încep să conturez planurile malefice pentru weekend.

VINERI mă trezesc la 14:00 nu la 8 şi mă duc la birou deşi n-ar trebui. Luni n-am 3 predări, diva de sâmbătă noaptea care va dormi în patul meu, cu mine, aleasă. Ba chiar de acord. Asta nu o fac decât aşa, să nu creadă cei care mă cunosc că-s pe invers, de fapt nu-s deloc interesat de femei. Nici de bărbaţi, staţi pe pace, am eu laturi mai întunecate de atât. De fapt eu nu am nevoi de genul ăsta absolut de loc. Planeta de pe care vin eu…

SÂMBĂTA nu se lucrează aşa că nu stau la birou până la 19:00. Nu-mi fac griji că poate nu ajung la filmul la care am invitat 6 dive până să accepte una (dada, întreabă-te a câta ai fost tu – sau măcar tu de ce n-ai fost). Pe la 18 aflu că diva s-a răzgândit aşa că reformulez invitaţiile, de la început, de data asta în ordine inversă. Poate, poate prind ceva, măcar o căprioară dacă nu chiar un mistreţ.

P.S. până la urmă nu-i decât o sâmbătă seara neinteresantă. Paste cu ciuperci, un film, prost. Somn luuuuuuuuuuung.

DUMINICĂ – Dimineaţă furtună. La amiază uit că e zi nelucrătoare şi sărbătoare duhovnicească şi pornesc spre birou. Nu-mi petrec restul zilei acolo, pentru a lunea nu merg la scoală, deci nici nu predau nimic.

P.S. Nici măcar nu-s obosit! Şi nici nu mint! Niciodată.

P.P.S. Fazele cu gătitul sunt doar de impresie. De fiecare dată când ajung acasă, nişte spiriduşi mă aşteaptă cu masa pusă.

P.P.P.S Tu cum îţi organizezi săptămâna? 😀

Advertisements

5 Replies to “Exerciţiu de neimaginaţie”

  1. mi-au trebuit..cîţi? 6, 7 ani? da, 6-7.. de parcurs drumul liceu-gară, făcînd schimb de replici comune, simple dar care oricum trădau un IQ mai mare decît cel întîlnit în general.. asta în 4 din cei 6-7 ani.. şi alţi 2-3 de discuţii îndelungate.. mai mult dinspre mine înspre tine.., sfaturi, umeri udaţi, filme, ceaiuri, biscuiţi şi rîs, zile triste şi zile de tăceri mormîntale, somn, construirea bazelor unei prietenii care se vrea pe viaţă, greşeli femeieşti şi răbdări bărbăteşti, omisiuni, cu kilogramele etc etc pentru ca abia în al 7-lea.. ceas.. să descopăr şi eu cele două cucuie aşezate undeva deasupra fiecărei tîmple.. leucoplastul ieftin cu care astupăm noi ce vrem să ascundem s-a dezlipit şi la tine.. poate dacă lăsai bubele să respire tot timpul ăsta, nu eram acum aşa de îngrozitor de surprinsă..
    trist…

    Like

  2. hmm…diva de mine nu e surprinsa deloc. As fi vrut sa fie reala marti seara, as fi vrut sa-mi fii spiridusul bucatar, as fi adus desertul sau macar un vin.

    miercuri nu ne vedem! ne vedem joi, poate!

    esti ironic, nu trist!
    esti ocupat, nu plictisit!
    esti lenes, nu absurd!

    ps: mai esti suparat?

    Like

  3. @eufemisme – Orice câine mârâie când îl calci pe coadă, aşa că nu ai de ce să fi surprinsă.
    @pinka – fireşte. pe tine în primul rând.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s