Citeşte-mi tăcerea


Cuvintele mi-au fost mereu jucăria sufletului. Dacă mi le-ai luat n-ar însemna, oare, să nu mai fiu ce-am ştiut mai bine?

Mă simt stors de toate vorbele ce aş fi vrut să ţi le scriu. Poate le-am risipit inutil prin inimi nepăsătoare şi acum sunt mut-gol-banal-anonim pentru tine.

Dacă aş ştii cum, ţi-aş spune că m-am topit de un miliard de ori într-o secundă, că ţi-am navigat prin toate sinapsele, că în acele câteva zeci de minute în care te-am privit, te-am cunoscut, te-am văzut, te-am iubit, te-am certat, te-am urât, te-am visat, te-am uitat, te-am iubit din nou.

În acele câteva minute au crescut şi au înflorit lumi, s-au născut şi au murit stele, s-au stins şi eternizat Universuri.  Sau nu… mai ştiu. Să mă îndrăgostesc.

Dacă aş putea ţi-aş spune şi nu ai întreba, pentru că nu pui întrebări atunci când înţelegi.

Dar cum să înţelegi tu când nici eu nu ştiu? Citeşte-mi tăcerea. Pe buze.

 

Advertisements

2 thoughts on “Citeşte-mi tăcerea

  1. @elena, din pacate stiu mai multe fete cu numele tau si-s putin confuz 🙂 dar mersi de aprecieri. te mai astept. sper sa ma apuc curand sa scriu mai des…

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s