Titanic – Silviu Genescu


 

Povestire publicată în antologia Alte Ţărmuri scoasă pe rafturi de Societatea Română de Science-Fiction şi Fantasy în 2009 , Titanic – Silviu Genescu.

Avem de-a face cu o  povestire cu potenţial uriaş, dar care îmi displace prin inserarea între paragrafe a discuţiilor radio între  Titanic şi vasele aflate în apropiere deoarece găsesc că nu ajută cu nimic la înţelegerea textului, iar dacă respectivele paragrafe ar lipsi pur şi simplu povestirea nu ar fi cu nimic schimbată, ba chiar cititorul s-ar putea concentra mai bine pe acţiunea şi ideile transmise, care la urma urmei sunt dintre cele mai profunde, evitându-se fragmentarea excesivă a poveştii, lucru care o face destul de greu de urmărit.

Cu tot respectul pentru domnul Silviu Genescu, deşi în povestirea dumnealui am descoperit unele dintre cele mai sugestive paragrafe din toată antologia Alte Ţărmuri, ce tradează mâna unui mare scriitor, ca întreg  Titanic mi se pare că mai putea fi lustruită. De fapt singura şlefuire ar fi fost scoaterea paragrafelor de care am amintit mai sus, pentru că singurul rol pozitiv pe care îl au, este că mai adaugă câteva pagini povestirii. Eu am citit povestirea a doua oară ignorând total inserţiile respective, şi-am ajuns la concluzia că din cea mai greu de înţeles povestire din întregul volum, Titanic devine cea mai valoroasă din punct de vedere stilistic. De altfel nu ai cum să nu apreciezi imaginea creată de frazele următoare:

[…] datorită modificărilor temporale, exista pericolul ca timpul să devină fluid. Conduceai un Rolls Royce, iar peste jumătate de oră te trezeai într-un Volkswagen broască, sau te culcai într-un palat pentru a te trezi, dimineaţa, într-o cutie de carton, în pragul unui mall.” sau “[…] lumina semaforului poate fi verde şi roşie în acelaşi timp, la bar, barmanul l-ar fi informat că “încearcă” să-l servească cu un whisky dar să se aştepte să primească orice, iar el ar fi putut intra tocmai când ieşea din încăpere.”

În fapt tocmai despre asta vorbeşte povestirea, paradoxul temporal creat de inventarea unui “calculator cuantic pe bază de impulsuri laser controlate” ce permite comunicarea între dimensiuni spaţio-temporale diferite şi modul în care Michael Fanning face faţă acestor schimbări ce-l duc din postura de umil asistent al unei magnate isterice şi plină de ifose, până la ipostaza în care devine cel care poate hotărî, în măcar una din dimensiuni, dacă Shutov şi Anderheit vor fi sau nu finanţaţi pentru a inventa HyperTuringul, calculatorul cuantic ce permite conexiunea ce le poartă numele.

Foarte inspirat mi s-a părut numele dat celui de-al doilea cercetător, Anderheit, care tradus în limba română înseamna alteritate adică, trecere a unei existențe de la o stare la alta. Expunând o părere personală, departe de a îmi permite să dau sfaturi cuiva, cu atât mai mult unui scriitor consacrat precum Silviu Genescu, consider că dacă paragrafele de care am mai amintit s-ar scoate din povestire şi numele Titanic (care astfel nu s-ar mai justifica) ar fi schimbat în Alteritate, această povestire ar fi poate cea mai valoroasă povestire românească pe care am citit-o în ultimul timp. Sau poate că asta s-a şi întamplat deja, într-o altă dimensiune, în care un alt Silviu Genescu, cu puţin mai inspirat, mi-a făcut mie pe plac.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s