De vorbă cu Ciprian Mitoceanu


Am stat de vorbă cu Ciprian Mitoceanu, autorul romanelor Colții, Amendamentul Dawson și În sângele tatăluiPrieten și coleg de suferință literară, Ciprian și-a găsit timpul pentru a îmi răspunde la câteva întrebări și a mă ajuta astfel să redactez primul meu interviu, dintr-o serie, sper eu, mai lungă. Mai multe detalii despre munca literară dar și despre omul Ciprian Mitoceanu puteți găsi pe site-ul său oficial: www.mitoceanu.com.

Ca scriitor, aparent, sunt tiranul unor lumi pe care eu le-am inventat, eu le stăpânesc şi în care destinele celor ce se află acolo sunt controlate până în cele mai mici detalii. 

Ciprian-Mitoceanu
Ciprian Mitoceanu

Dario: Unii din cititorii blogului meu s-ar putea să nu te cunoască. Vrei să ne spui cine este și ce face Ciprian Mitoceanu?

Ciprian Mitoceanu: Cine sunt eu? Depinde cine este cel întrebat. Ca om, mă pot descrie în câteva cuvinte. Un om căruia îi place să citească şi să spere că omenirea încă mai are viitor. Ca scriitor, aparent, sunt tiranul unor lumi pe care eu le-am inventat, eu le stăpânesc şi în care destinele celor ce se află acolo sunt controlate până în cele mai mici detalii de Mitoceanu Ciprian scriitorul.

Dario: Ai folosit cuvântultiran”. Chiar ești atât de rău cu personajele tale?

Ciprian Mitoceanu: O chestie de faţadă. În realitate, cursul acţiunii şi evoluţia unora dintre personaje mă obligă să le asigur un alt viitor decât cel programat iniţial. Dar chestia cu tiranul dă mai bine în faţa personajelor

Dario: Să fiu sincer, aș spune că nu tu ești tiranul în relația cu personajele. Că tot pomenim despre asta, care din personajele tale îți e cel mai drag și cum ai ajuns să îl construiești?

Ciprian MitoceanuCongresmanul Dawson, fără doar şi poate… L-am construit ca o reacţie la oamenii politici cu care ne-am pricopsit de vreun secol încoace. Dawson, în esenţa lui, nu e personajul pozitiv ci personajul corect, care acceptă că ceea ce el, in calitate de congresman le impune altora, e valabil şi pentru el. Nu e el cel mai plăcut sau simpatic dar impune respect.

Alt personaj care n-a avut până acum decât apariţii episodice în ceea ce am publicat până acum dar “stă bine” la literatura de sertar este colonelul de miliţie (sau poliţie, că şi în Rusia au mai evoluat) Mihail Zaiţev, inspirat de persoana colonelului Issa Costoev, celebrul criminalist care l-a prins pe Cikatilo, canibalul din Rostov. Eficient până în măduva oaselor, aparent imun la tarele regimului ante şi post sovietic. Şi ar mai fi câteva…

Dario: Literatură de sertar?

Ciprian Mitoceanu: Să spunem literatura “în aşteptare” care mai necesită şlefuire. Şi, bineînţeles, niscaiva editori.

Dario: Poți să îmi dai mai multe detalii despre ce se află în sertarele tale? La ce să ne așteptam în viitorul apropiat de la Mitoceanu Ciprian scriitorul?

Ciprian Mitoceanu: În sertarele mele se află deocamdată niscaiva vraişte. Trebuie să-mi fac timp să pun lucrurile în ordine şi pe acolo. S-ar putea să-mi consume ceva-ceva resurse cronologice. Am în vedere mai multe proiecte cu tentă horror, sf, roman poliţist şi alte câteva. Dar, cât timp nu e nimic finalizat, propun să răspund la întrebare cu altă ocazie.

Dario: Ca de la un scriitor consacrat pentru unul care abia a reușit să vadă hârtia o singură dată, care e procesul tău de a scrie și cum reușești să finalizezi texte?

Ciprian Mitoceanu: Procesul de scriere nu ţine neapărat de câte ori a văzut un autor hârtia, cum spui tu. Ţine de scriitor ca atare, nu contează cât ai publicat sau cât ai scris ci atitudinea pe care o ai faţă de munca de scriitor. Mark Twain spunea odată că a transcrie bileţele într-un catastif e o muncă împovărătoare în timp ce a urca pe munte cu un sac de vreo douăzeci de kilograme în spate poate fi o binecuvântată distracţie. Cam aşa e şi cu scrisul. Trebuie să-ţi placă şi, mai ales, să nu te grăbeşti.

Răbdare, perseverenţă şi o atitudine pozitivă. acestea sunt ingredientele unei reţete reuşite.

Cât despre procesul de scriere… Acesta este cu totul altă poveste. În primul rând, pot spune că am început infinit mai multe proiecte decât am finalizat. De regulă, ce nu pot finaliza în zece zile, rămâne pe altă dată. Şi tot ca o regulă, poveştile pe care le-am scris repede, dintr-o suflare, cum s-ar spune, au fost cel mai bine primite, apreciate. Intensitatea momentului creativ are un cuvânt greu de spus asupra calităţii finale.

Dario: Ai pomenit ca citești foarte mult. Care autor te-a influențat cel mai mult?

Ciprian Mitoceanu: Stephen King, fără discuţie. Nu e puţin lucru să citeşti toate cărţile apărute în limba română scrise de acest autor şi să n-ai decât lucruri bune de spus. Şi e greu de imaginat cât de mult regret că timp îndelungat l-am evitat pe Stephen King. Asta din cauză că, atunci când a pătruns pe piaţa din România, nu a beneficiat de o publicitate potrivită. E genul de autor care, odată ce te prinde în mreje, nu te mai lasă.

Alt autor ar fi Sven Hassel. După ce i-am citit cărţile o bună bucată nu am mai citit nimic. Nimeni nu reuşea să se ridice la înălţimea autorului danez.

Dario: Vorbind despre Stephen King, acesta menționa în cartea „On Writing” că nu planifică niciodată în detaliu intriga poveștilor sale. Că preferă să parcurgă povestea așa cum îl duc personajele. Tu cum procedezi?

Ciprian Mitoceanu: Cam la fel. Am un început și de cele mai multe ori niciun sfârșit. Pofta vine mâncând și, de regulă, pe parcurs apare și ideea de final. Alteori știu cum se sfârșește dar nu am idee cum să încep.

Dario: Să închidem cu un sfat pentru cei din generația tânără, care vor să se apuce de scris.

În primul rând, recomand tuturor celor care vor să scrie, să o facă, nu doar să-şi propună asta. Pofta vine mâncând, cum se spune. Iar în al doilea rând să nu ţină pentru ei. Cunosc o mulţime de oameni care au manuscrise foarte bune în sertar dar nu se gândesc să publice. De ce? Bănuiesc că de frică. Cât timp romanul sau povestirea sunt numai ale tale, ochiul critic e ca şi orb. Îţi plac ţie şi pare de ajuns. Dar ce vor spune alţii? De fapt, acesta este testul pe care trebuie să-l treacă orice scriitor, testul cititorului. Aşa că… distribuiţi către prieteni, în prima etapă. Sâcâiţi editurile şi nu înregistraţi un eşec ca pe o sentinţă mortală. Încercarea moarte nu are. Dar poate avea urmări…

A, şi să nu uităm de agendă, prietenul în care să-ţi notezi ideile. Inspiraţia vine şi pleacă şi dacă nu eşti pe fază… Merge şi telefonul mobil, dar în final tot în agendă trebuie să se consemneze. Baftă multă!

Advertisements

2 thoughts on “De vorbă cu Ciprian Mitoceanu

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s