Vântul ca un gând


Navele erau uriașe. Acopereau soarele, pe măsură ce coborau spre pădure cu un bâzâit ca de insectă. Se sili să asculte. Dincolo de învelișul de metal răzbăteau mii de gânduri. Fiecare cu frecvența și intonația proprie, fiecare cu înțelesul său.

Gânduri simple. Nevoi. Pentru hrană, pentru plăcere. Frică. O nevoie puternică pentru spațiu. Apoi altele, complexe, pe măsura ce reuși să își obișnuiască auzul cu vocea lor. O poftă izolată pentru putere. Apoi un fir complex ce se întindea în întreaga țesătură. Greu de înțeles. Era o dorință pentru posesie, însă nu reuși să înțeleagă ce anume însemnau imaginile pe care le vedea în mintea lor. Era o urzeală complexă prin ale cărei fire ajungea până la ea un singur semnal, mai puternic decât orice. Pericol!

Se afundă în umbra pădurii. După o vreme, când navele aterizaseră în mijlocul copacilor, îi văzu. Așa cum erau cu adevărat, nu așa cum se vedeau ei înșiși. Mărunți. Vulnerabili. Un fir de iarbă lângă un copac. Așa erau ei pe lângă ea. Și totuși forța lor stătea în număr. În abilitatea neîntrecută de a folosi unelte.

Își dăduse seama cât erau de puternici atunci când pădurea începuse să dispară. Foloseau ființe-fără-gând pentru a doborî copacii uriași. Zburau fără să aibă aripi. Navele erau încărcate zi și noapte. Coborau și urcau într-un vuiet neîntrerupt. Iar peste toată această zarvă, se auzea urletul pădurii. Un plânset ce cuprindea întreaga lume. Un strigăt disperat la care ei erau surzi.

Cu timpul, învățase ce erau. Din ascunzișul ei auzea cum gândurile se formau în mintea lor și se tranformau în sunete. Cum sunetele nu erau decât umbra acestor gânduri atunci când ajungeau în mintea celorlalți. Un joc înșelător al unor ființe periculoase.

Iar ea nu putea decât să stea. Să privească cum lumea ei moare. Să își astâmpere foamea. Să crească. Să aștepte.

Când pădurea începuse să își schimbe culoarea, durerea deveni palpabilă. În interiorul ei se întâmpla ceva. Sosise vremea. Putea să audă miile de glasurile din interiorul propriului corp. Iar ei pe al său:

Hrăniți-vă copii! Mâncați-mi trupul! Creșteți! Salvați-vă! Ucideți!    

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s