Ultima muză ce pleacă


Noaptea asta-şi intonează tăcerea cu cele mai sălbatice  note. Frigul năpraznic ce muşcă din ziduri se zvârcoleşte-n ferestre ca o fiară înebunită şi flămândă. Noaptea asta-mi cântă tristeţea cu acorduri de insomnie în timp ce voi înotaţi liniştiţi în banalitatea visărilor voastre. Iarăşi mă sufocă oraşul cu asfaltul lui rece, pereţii mă strâng într-o îmbrăţişare turbată. Inima îşi cântă încă izolarea în timp ce parfumul tău îmi striveşte obrajii. Ai plecat şi iar mi-e neînţeleasă tăcerea căci am avut nesăbuinţa să-mi amestec timpul cu al vostru, să-mi scriu rândurile vieţii pe caietele voastre prăfuite. Aveai dreptate, eşti specială, căci eşti … Continue reading Ultima muză ce pleacă